Ultimele zile au fost ca o scufundare indelungata in treburi si probleme. Am trait sarbatorile cum ne’am priceput mai bine… dar parca si ele ne’au lovit precum o obligatie.

Suntem fiecare dintre noi prinsi in vartejul celor multe lucruri, treburi si oameni cu care jonglam precum jokerul de la curtea regala. Si precum lui, avem momente in care ne bucuram si traim din fericirea oamenilor care ne privesc si ne apreciaza insa incercam sa ne dam seama, cu grija insa ca scamatoria sa nu esueze, daca ceea ce facem ne fericeste cu adevarat.

Ne’am hotarat insa ca e bine, ca vrem si ca ne place sa alergam dupa primul loc… si nu vom da inapoi. Proiectul acsesta este prima noastra “cursa” ca echipa si ne dorim sa ne iasa cat mai bine.

Ieri seara am galopat in ritm alert la Lelia si am dat o noua citire proiectului. Putem sa recunoastem fiecare dintre noi ca individual l-am fi scris altfel(nu neaparat cu alte idei dar in felul lui propriu). Si asa ne’am dat seama ca o echipa inseamna sa renunti la un punct de vedere in favoarea unei viziuni…o viziune de echipa.

Jonglam acum cu o noua incercare.

Si’am incalecat pe’un cal maro si’am plecat la preselectii!

“MAXIM SASA CAI!”

Dupa cum vedeti SASA CAI e limita de sus. Asa ne’am propus, sa nu fie nimic peste SASA CAI AD.vertising !